Incoterms® 2020
Incoterms® 2020
Ghid rapid de referință Incoterms® 2020
Descarcă broșura
Unde ne găsești
Sediul central
Bd. Mamaia nr. 175, etaj 3, Constanța, România
Adresă de e-mail
office@seal-logistics.ro
Număr de telefon
+40 241 613 075/85
Incoterms® 2020
Incoterms® 2020 sunt termeni comerciali recunoscuți internațional, publicați de Camera Internațională de Comerț (ICC). Ei definesc responsabilitățile cumpărătorilor și vânzătorilor în tranzacțiile comerciale internaționale, inclusiv organizarea transportului, formalitățile vamale, transferul riscului și costurile logistice.
Utilizați la nivel mondial în transportul maritim, aerian, rutier și în operațiunile logistice multimodale, Incoterms® ajută la clarificarea obligațiilor de expediere pe parcursul întregului proces logistic.
Utilizați la nivel mondial în transportul maritim, aerian, rutier și în operațiunile logistice multimodale, Incoterms® ajută la clarificarea obligațiilor de expediere pe parcursul întregului proces logistic.
CE DEFINESC INCOTERMS?
Aceste reguli stabilesc care parte organizează și plătește transportul pe parcursul întregului traseu al mărfii.
De asemenea, definesc punctul exact în care responsabilitatea pentru riscul asupra mărfii trece de la vânzător la cumpărător.
Formalitățile de export, import și cele vamale, împreună cu obligațiile privind documentația de transport, sunt alocate între părțile contractante în funcție de regula aleasă.
Anumiți termeni comerciali impun ca asigurarea mărfii să fie încheiată fie de vânzător, fie de cumpărător.
COMPARAȚII FRECVENTE ÎNTRE INCOTERMS®
EXW plasează majoritatea responsabilităților de transport și vamale asupra cumpărătorului, în timp ce DDP atribuie aproape toate obligațiile logistice vânzătorului, inclusiv vămuirea la import și taxele vamale.
Atât în FOB, cât și în CIF, riscul se transferă odată ce marfa este încărcată la bordul navei. Totuși, în CIF vânzătorul organizează și transportul maritim și asigurarea mărfii până în portul de destinație.
FCA este în general mai potrivit pentru mărfuri containerizate, în timp ce FOB este utilizat în mod tradițional pentru transporturi maritime necontainerizate.
Ambele reguli impun vânzătorului să organizeze transportul până la destinația convenită, însă CIP impune suplimentar și încheierea unei asigurări a mărfii.
În DAP, marfa este livrată pregătită pentru descărcare, în timp ce în DPU vânzătorul rămâne responsabil până la finalizarea descărcării la destinație.
CONSIDERAȚII PRACTICE IMPORTANTE
Utilizarea doar a termenului comercial, fără specificarea locației exacte, poate crea ambiguitate operațională privind obligațiile de livrare și transferul riscului.
În CFR și CIF, de exemplu, vânzătorul plătește transportul până în portul de destinație, deși riscul se transferă mai devreme, odată ce marfa este încărcată la bordul navei.
În transportul containerizat, marfa este de obicei predată transportatorului în terminal înainte de a fi încărcată la bordul navei. Din acest motiv, FCA este frecvent considerat mai potrivit din punct de vedere operațional decât FOB pentru transporturile containerizate.
În EXW, cumpărătorul se poate confrunta cu limitări operaționale legate de procedurile de export din țara de origine. În DDP, vânzătorul își asumă responsabilități extinse legate de import, care pot include formalități vamale, taxe vamale, impozite și cerințe de reglementare locale.
Regulile definesc responsabilitățile legate de transport, costuri și risc, dar nu stabilesc proprietatea asupra mărfii sau condițiile de plată.
Ai nevoie de ajutor în alegerea condițiilor de livrare potrivite?
Specialiștii noștri în logistică te pot ajuta să alegi soluția cea mai potrivită în funcție de tipul mărfii, modul de transport și cerințele de livrare.